Înțelesuri
- 1
Partea cea mai de sus, de obicei ascuțită, a unui lucru înalt sau a unei forme de relief.
„Au ajuns în vârful muntelui la apus.”
- 2
Capătul ascuțit al unui obiect.
„S-a înțepat cu vârful acului.”
- 3
Capătul unei părți a corpului.
„A stat pe vârfurile picioarelor, ca să vadă mai bine.”
- 4
(Geometrie) Punctul în care se întâlnesc laturile unui unghi sau muchiile unui corp.
„Vârful piramidei se află deasupra centrului bazei.”
- 5
(La plural, figurat) Oamenii aflați în fruntea unei organizații sau a unui stat.
„Hotărârea s-a luat la vârfurile partidului.”
- 6
(Figurat) Momentul de cea mai mare intensitate al unei activități.
„Traficul e la vârf între 8 și 9 dimineața.”
- 7
Cantitatea care trece peste marginea unui vas plin.
„A umplut coșul cu vârf.”
Sinonime
- culme
- creastă
- extremitate
Antonime
- bază
- poale
Expresii și locuțiuni
- Cu vârf și îndesatmai mult decât trebuie, din belșug.
- În vârful picioarelorîncet și fără zgomot.
- Din vârful buzelorde mântuială, cu dispreț.
- Asta pune vârf la toateasta întrece orice închipuire.
- Ore de vârforele cu cea mai mare aglomerație.
Etimologie
Din slavă (vrŭhŭ).