Înțeles
Vehicul cu trei roți, mișcat cu pedale, făcut mai ales pentru copii; triciclu.
„Băiețelul a primit o tricicletă roșie de ziua lui.”
Sinonime
- triciclu
Cum se folosește
Plural: triciclete. Se desparte: tri-ci-cle-tă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- tricicletei
- plural
- triciclete
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (tricycle), refăcut după „bicicletă”.