Înțelesuri
- 1
Plantă aromatică cu frunze mari și cu rădăcină groasă, cultivată în bucătărie (Apium graveolens).
„Supa are țelină și morcov.”
- 2
Pământ nelucrat, rămas multă vreme pârloagă.
„O țelină veche de lângă drum n-a mai fost arată.”
- 3
Pășune sau fâneață, naturală ori semănată.
„Vitele pasc pe țelină.”
Sinonime
- pârloagă
Cum se folosește
Plural: țeline, țelini.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- țelinii
- plural
- țelini
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din bulgară și din sârbă (celina).