Înțelesuri
- 1
Persoană care ține locul altcuiva într-o funcție sau într-o muncă.
„Suplinitorul directorului a semnat actele.”
- 2
Cadru didactic care nu este titularizat.
„Profesorul suplinitor predă fizica.”
Sinonime
- locțiitor
- supleant
- înlocuitor
Antonime
Cum se folosește
Feminin: suplinitoare; plural: suplinitori, suplinitoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- suplinitori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a suplini, cu sufixul -tor.