DEX Dicționar

suplinitor

adjectiv / substantiv masculin2 sensuri

Înțelesuri

  1. 1

    Persoană care ține locul altcuiva într-o funcție sau într-o muncă.

    „Suplinitorul directorului a semnat actele.”

  2. 2

    Cadru didactic care nu este titularizat.

    „Profesorul suplinitor predă fizica.”

Sinonime

Antonime

Cum se folosește

Feminin: suplinitoare; plural: suplinitori, suplinitoare.

Forme flexionare

masculin plural
suplinitori

După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).

Etimologie

De la a suplini, cu sufixul -tor.

Cuvinte care se termină la fel

Alte cuvinte de pe litera S