Înțelesuri
- 1
Șir de lucruri, de oameni sau de fapte care vin unul după altul.
„O succesiune de ierni grele a sărăcit satul.”
- 2
(Drept) Moștenire; trecerea averii unui om mort la urmașii lui.
„Notarul a deschis succesiunea după moartea bunicului.”
- 3
Trecerea puterii de la un conducător la altul.
„Războiul a pornit de la o ceartă pentru succesiunea la tron.”
- 4
(Drept internațional) Trecerea drepturilor și a obligațiilor unui stat la alt stat, de pildă după o despărțire.
„După destrămarea Iugoslaviei, statele noi au negociat succesiunea la tratate.”
- 5
(Biologie) Înlocuirea treptată, în timp, a unui tip de vegetație cu altul pe același loc.
„Pe terenul ars, succesiunea a dus în câteva decenii de la ierburi la pădure.”
Antonime
- simultaneitate
Cum se folosește
Se pronunță suc-ce-si-u-ne. Pluralul e „succesiuni”.
Expresii și locuțiuni
- A deschide succesiuneaa începe actele pentru împărțirea unei moșteniri.
- În succesiuneunul după altul.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- succesiunii
- plural
- succesiuni
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza succession și latina successio.