Înțelesuri
- 1
Strat aflat sub altul; bază, temelie.
„Plantele cresc pe un substrat de turbă și nisip.”
- 2
(Lingvistică) Cuvintele și trăsăturile rămase într-o limbă din vechea limbă a populației care a adoptat-o.
„Cuvinte ca „brad” și „mal” sunt considerate din substratul dacic.”
- 3
(Figurat) Motivul adevărat, dar ascuns, al unei fapte.
„Gestul lui generos avea un substrat politic.”
- 4
(Chimie, biologie) Substanța asupra căreia acționează o enzimă.
„Fiecare enzimă are substratul ei specific.”
Cum se folosește
Se desparte -strat. Plural: substraturi.
Forme flexionare
- plural
- substraturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (substrat) și din latină (substratum).