Înțelesuri
- 1
Cel care ține locul, pe o perioadă limitată, celui care ocupă de drept o funcție.
„Substitutul de procuror a preluat dosarul.”
- 2
Produs sau obiect care ține locul altuia, având aproximativ același rol.
„Mierea este un substitut al zahărului.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: substituți (persoane), substitute (lucruri).
Forme flexionare
- plural
- substituți
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (substitut) și din latină (substitutus).