Înțelesuri
- 1
Fir elastic întins pe un instrument muzical, care sună când vibrează; coardă.
„Vioara avea o strună ruptă.”
- 2
Sfoară bine întinsă, făcută din fire răsucite, la fierăstrău sau la unelte de pescuit.
„Pescarul a legat cârligul de strună.”
- 3
Parte a frâului care înconjoară bărbia calului.
„Strunele frâului erau noi.”
Sinonime
Cum se folosește
Plural: strune.
Expresii și locuțiuni
- a cânta cuiva în strunăa-i da dreptate ca să-i câștigi simpatia; a linguși.
- a merge strunăa merge foarte bine.
- a ține în strunăa ține din scurt, a înfrâna.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- strunei
- plural
- strune
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din slavă (struna).