Înțelesuri
- 1
Creștere bruscă a vitezei făcută de un concurent, de obicei în ultima parte a cursei.
„Ciclistul a câștigat etapa printr-un sprint pe ultimii metri.”
- 2
Categorie de probe sportive pe distanță scurtă, în care viteza e foarte mare.
„Atletul s-a specializat în sprint.”
Sinonime
- fugă
- demaraj
Cum se folosește
Plural: sprinturi.
Forme flexionare
- plural
- sprinturi
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză și engleză (sprint).