Înțelesuri
- 1
Unirea mai multor elemente sau idei într-un întreg; metodă de gândire care trece de la părți la întreg.
„Eseul face o sinteză a părerilor criticilor.”
- 2
Lucrare care prezintă pe scurt ce e esențial dintr-un domeniu; rezumat.
„Profesorul ne-a dat o sinteză a materiei pentru examen.”
- 3
(Chimie) Obținerea unei substanțe compuse din elemente sau din substanțe mai simple.
„Plantele fac sinteza zahărului din apă și dioxid de carbon.”
- 4
(Fizică, tehnică) Combinarea mai multor culori sau sunete ca să se obțină altele.
„Sintetizatorul face sinteza sunetelor pe cale electronică.”
Antonime
Cum se folosește
Plural: sinteze.
Expresii și locuțiuni
- sinteza sunetelorProducerea de sunete pe cale electronică, cu un sintetizator; și tehnica de a comprima vorbirea ca să fie transmisă mai ușor.
- sinteza vorbiriiProducerea vocii omenești de către un calculator, pornind de la un text scris.
- în sintezăPe scurt, adunând la un loc ce e esențial.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- sintezei
- plural
- sinteze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (synthèse).