Înțelesuri
- 1
(Familiar, reflexiv, mai ales cu negație) A-i păsa de ceva sau de cineva, a lua în seamă.
„Nici nu s-a sinchisit când l-am strigat.”
- 2
(Învechit) A deranja, a stingheri pe cineva.
„Nu vreau să vă sinchisesc cu necazurile mele.”
Cum se folosește
Mai ales în construcții negative: „nu se sinchisește de nimeni”. Prezent: mă sinchisesc, se sinchisește. Conjunctiv: să se sinchisească.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- mă sinchisesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- se sinchisește
- imperfect pers. 1 singular
- mă sinchiseam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să mă sinchisesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să se sinchisească
- imperativ pers. a 2-a singular afirmativ
- sinchisește-te
- gerunziu
- sinchisindu-mă
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din neogreacă (sinhízo).