Înțeles
Intervenție medicală în care se înțeapă cu un ac o cavitate a corpului, pentru a scoate lichid sau un fragment de țesut.
„Medicul a făcut o puncție pentru analize.”
Cum se folosește
Plural: puncții.
Forme flexionare
- articulat
- puncția
- genitiv-dativ articulat
- puncției
- plural
- puncții
- plural articulat
- puncțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (ponction) și din latină (punctio).