Înțeles
Plin de pudoare, care se rușinează ușor; decent, sfios.
„Și-a acoperit fața cu un gest pudic.”
Antonime
- impudic
- nerușinat
Cum se folosește
Forme: pudică, pudici, pudice.
Forme flexionare
- masculin plural
- pudici
- feminin
- pudică
- feminin plural
- pudice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latină (pudicus) și din franceză (pudique).