Înțelesuri
- 1
Care ține de protestantism, ramura creștinismului desprinsă din Biserica Catolică prin Reformă.
„Biserica Neagră din Brașov e o biserică protestantă.”
- 2
(Substantivat) Credincios al uneia dintre bisericile protestante.
„Sașii din Transilvania au devenit protestanți în secolul al XVI-lea.”
Sinonime
- reformat
Cum se folosește
Femininul e „protestantă”. Nu se confundă cu „protestatar” (care protestează).
Forme flexionare
- masculin plural
- protestanți
- masculin plural
- protestante
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza protestant.