Înțelesuri
- 1
Magistrat care reprezintă statul într-un proces penal și susține acuzarea.
„Procurorul a cerut arestarea preventivă.”
- 2
Magistratul care conduce urmărirea penală și trimite cauza în judecată.
„Procurorul a întocmit rechizitoriul în două luni.”
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Procuror generalcel mai înalt procuror dintr-un stat.
- A se face procuror(figurat) a lua asupra ta rolul de acuzator.
Forme flexionare
- plural
- procurori
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (procureur).