Înțelesuri
- 1
Privitor la infracțiuni, la urmărirea și pedepsirea infractorilor.
„A răspuns penal pentru fapta lui.”
- 2
(Substantiv neutru, familiar) Dreptul penal, ca materie de studiu.
„Studentul are examen la penal săptămâna viitoare.”
Expresii și locuțiuni
- Drept penalramură a dreptului care studiază normele prin care se pedepsesc faptele interzise.
- Cod penalansamblul normelor care definesc infracțiunile și pedepsele lor.
- Proces penalacțiune în justiție pornită împotriva unui infractor, ca să fie pedepsit.
- Clauză penalăînțelegere dintr-un contract, după care cel care nu-și respectă obligația dă celuilalt un lucru, de obicei o sumă de bani.
- Fapt penalinfracțiune.
- Sancțiune penalăpedeapsă prevăzută de Codul penal.
Forme flexionare
- masculin plural
- penali
- feminin
- penală
- feminin plural
- penale
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul poenalis și din franceza pénal.