Înțelesuri
- 1
Corp atârnat de un punct fix, care se leagănă încoace și încolo după ce a fost scos din poziția de echilibru.
„Elevii au măsurat la ora de fizică perioada unui pendul.”
- 2
Piesă care, prin oscilația ei, reglează mersul unui ceas sau al unei mașini.
„Ceasul s-a oprit, pentru că pendulul se agățase.”
Cum se folosește
Plural: pendule. Ceasul de perete cu pendul se numește „pendulă” (plural tot pendule).
Forme flexionare
- plural
- pendule
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (pendule) și din latină (pendulus).