Înțelesuri
- 1
Discuția purtată între două sau mai multe părți pentru a se ajunge la o înțelegere.
„Negocierea contractului a durat trei luni.”
- 2
(mai ales la plural) Tratativele oficiale dintre state, sindicate sau organizații.
„Negocierile s-au reluat după o pauză de o săptămână.”
- 3
Faptul de a te tocmi asupra unui preț sau a unei condiții.
„Prețul e fix, fără negociere.”
Sinonime
- tratative
- discuții
- tocmeală
Expresii și locuțiuni
- Masa negocierilorlocul și prilejul unde părțile stau de vorbă ca să cadă la învoială.
- Runde de negocieriîntâlnirile care se țin lanț, până se ajunge la o înțelegere.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- negocierii
- plural
- negocieri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la verbul „a negocia”, din franțuzescul négocier.