Înțelesuri
- 1
A da cuiva imbold și chef să facă ceva.
„Antrenorul știe să-și motiveze jucătorii.”
- 2
A explica de ce s-a făcut ceva, a justifica.
„Judecătorul și-a motivat decizia în scris.”
- 3
A scuza absențele unui elev pe baza unei adeverințe.
„Diriginta i-a motivat absențele.”
Antonime
- a demotiva
- a descuraja
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- motivez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- motivează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să motivez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să motiveze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza motiver.