Înțelesuri
- 1
Substanță dulce, groasă și aromată, făcută de albine din nectarul florilor.
„Pune o linguriță de miere în ceai.”
- 2
Lichidul dulce secretat de flori; nectar.
„Albinele adună mierea de pe florile de tei.”
- 3
Figurat. Blândețe sau dulceață în vorbă și în purtare.
„Vorbea numai miere, dar avea alte gânduri.”
Sinonime
Antonime
Expresii și locuțiuni
- Luna de miereprima perioadă după căsătorie.
- Gură de miereom care vorbește foarte frumos și măgulitor.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- mierii
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Moștenit din latină (mel).