Înțelesuri
- 1
Punct sau porțiune din spațiu unde se află ori se petrece ceva.
„Am găsit un loc bun de pescuit, la cotul râului.”
- 2
Spațiu liber în care încape cineva sau ceva.
„Mai e loc pentru încă doi pe bancheta din spate.”
- 3
Poziția ocupată într-o ierarhie sau într-un clasament.
„A ieșit pe locul al doilea la olimpiada de matematică.”
- 4
Bucată de pământ aflată în proprietatea cuiva.
„Au un loc la marginea satului, unde vor să ridice casă.”
Expresii și locuțiuni
- A nu-și găsi locula fi foarte neliniștit, a nu te putea așeza de grijă sau nerăbdare.
- Pe locimediat, chiar în clipa aceea.
- A pune pe cineva la locul luia-i arăta cuiva că a întrecut măsura, a-l tempera.
- În loc deîn schimbul a ceva, ca înlocuitor.
- A bate pasul pe loca nu înainta deloc, deși pare că te străduiești.
Atenție la scriere
- Deloc sau de loc? — „Deloc” înseamnă „nicidecum”; „de loc” apare în „e de loc din...”, adică „se trage din”.
- A lua loc sau a avea loc? — „A avea loc” înseamnă a se petrece: „ședința a avut loc ieri”. „A lua loc” înseamnă a se așeza: „luați loc, vă rog”. „Evenimentul a luat loc” e un calc după englezescul take place.
- „Locație” înseamnă închiriere, nu „loc” — În dicționarele românești, „locație” înseamnă închiriere sau chiria plătită pentru ceva. Cu sensul englezesc location („loc, amplasament”) e un calc; spune „loc”, „sală”, „amplasament”.
Forme flexionare
- plural
- locuri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din latinescul locus.