Înțeles
(Persoană) care ocupă provizoriu o funcție în locul titularului.
„Directorul interimar a semnat actele până la numirea noului șef.”
Sinonime
- provizoriu
- suplinitor
- locțiitor
Antonime
Cum se folosește
Feminin: interimară; plural: interimari.
Forme flexionare
- masculin plural
- interimari
- masculin plural
- interimare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (intérimaire).