Înțelesuri
- 1
(Persoană) care nu arată recunoștință pentru ce a primit; nerecunoscător.
„Copilul ingrat nu și-a mulțumit părinții.”
- 2
(Fig.) Care nu răsplătește efortul făcut; anevoios, greu.
„A avut o meserie ingrată.”
Sinonime
- nerecunoscător
- greu
- anevoios
Antonime
- recunoscător
- rodnic
Cum se folosește
Feminin: ingrată; plural: ingrați, ingrate.
Forme flexionare
- masculin plural
- ingrați
- masculin plural
- ingrate
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (ingrat) și din latină (ingratus).