Înțelesuri
- 1
Tribunal al Bisericii Catolice care urmărea și pedepsea aspru ereticii, în Evul Mediu.
„Galilei a fost judecat de Inchiziție.”
- 2
(Figurat) Anchetă nemiloasă, persecuție.
„Ședința a fost o adevărată inchiziție.”
Sinonime
Cum se folosește
Se scrie cu majusculă când e vorba de instituție.
Forme flexionare
- articulat
- inchiziția
- genitiv-dativ
- inchiziții
- genitiv-dativ articulat
- inchiziției
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza inquisition și latina inquisitio.