Înțelesuri
- 1
Limba de foc care se ridică dintr-un corp aprins, dând lumină și căldură.
„Flacăra lumânării tremura la fiecare curent de aer.”
- 2
Focul privit ca element distrugător.
„Casa a fost cuprinsă de flăcări în câteva minute.”
- 3
(figurat) Simțire puternică; înflăcărare, pasiune.
„Vorbea cu o flacără pe care puțini o mai au la vârsta lui.”
Sinonime
- pară
- văpaie
- limbă de foc
- înflăcărare
Antonime
- cenușă
Expresii și locuțiuni
- A fi în flăcăria arde puternic, a fi cuprins de foc.
- Flacăra olimpicăfocul aprins la Olympia și purtat până la locul Jocurilor Olimpice.
Etimologie
Moștenit din latina populară, dintr-o formă flaccula.