Înțelesuri
- 1
Ceea ce a făcut cineva; act săvârșit.
„A fost judecat pentru faptele lui, nu pentru vorbe.”
- 2
Ispravă, lucru vrednic de ținut minte.
„Faptele lui de arme au rămas în cronici.”
- 3
(Juridic) Acțiunea pedepsită de lege.
„Fapta a fost încadrată drept furt calificat.”
Expresii și locuțiuni
- A trece de la vorbe la faptea începe să faci ce ai spus.
- Fapte de armeisprăvi vitejești în război.
- În faptă(învechit) în realitate, de fapt.
- Faptă bunălucru făcut din milă sau din omenie.
Etimologie
Moștenit din latină (facta, pluralul lui factum).