Înțelesuri
- 1
Stingere sau slăbire a unei acțiuni, a unei oscilații.
„Extincția sunetului a durat câteva secunde.”
- 2
Micșorarea sau anularea intensității unui fascicul de lumină.
„Fizicianul a măsurat extincția luminii în sticlă.”
- 3
(Fig.) Stingerea vieții; moarte.
„Specia e amenințată cu extincția.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Variantă: extincțiune. Plural: extincții.
Forme flexionare
- articulat
- extincția
- genitiv-dativ articulat
- extincției
- plural
- extincții
- plural articulat
- extincțiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (extinction) și din latină (exstinctio).