Înțelesuri
- 1
A obliga pe cineva, printr-un act al autorității, să părăsească teritoriul unei țări.
„Străinul a fost expulzat din țară.”
- 2
A scoate sau a împinge afară.
„Corpul expulzează substanțele străine.”
Antonime
Cum se folosește
Prezentul: eu expulzez, el expulzează.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular
- expulzez
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- expulzează
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să expulzez
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să expulzeze
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (expulser) și din latină (expulsare).