Înțelesuri
- 1
Călătorie lungă și grea de explorare, făcută de un grup organizat în ținuturi îndepărtate, cu scopuri științifice sau comerciale.
„Expediția a urcat pe cel mai înalt vârf al masivului.”
- 2
Campanie militară pentru cucerirea unui teritoriu străin și îndepărtat.
„Regele a pornit o expediție peste mări.”
- 3
Trimiterea de colete sau de mărfuri; expedierea.
„Expediția coletelor se face luni.”
Expresii și locuțiuni
- Condică de expedițieregistru în care se trece zilnic corespondența trimisă de o instituție.
Forme flexionare
- articulat
- expediția
- genitiv-dativ articulat
- expediției
- plural
- expediții
- plural articulat
- expedițiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza expédition și din latinescul expeditio.