Înțelesuri
- 1
Care are sarcina să aplice legile și hotărârile luate.
„Guvernul exercită puterea executivă.”
- 2
(Substantiv neutru) Guvernul și instituțiile care aplică legile.
„Executivul a aprobat bugetul în ședința de miercuri.”
- 3
Care conduce efectiv o firmă sau o organizație.
„A fost numit director executiv al companiei.”
Antonime
- legislativ
Cum se folosește
Se pronunță eg-ze-cu-tiv.
Expresii și locuțiuni
- Puterea executivăuna dintre cele trei puteri în stat, cea care aplică legile.
- Director executivpersoana care conduce zilnic activitatea unei firme.
Etimologie
Din franceza exécutif.