Înțelesuri
- 1
În credința creștină, întruchiparea duhului rău; diavol.
„În poveste, dracul îl păcălește pe om și pierde.”
- 2
(figurat) Om isteț și neastâmpărat.
„E un drac de copil, nu stă o clipă locului.”
- 3
(figurat) Om rău, cu suflet negru.
„Cu omul ăla al dracului nu te pui.”
Cum se folosește
În vorbirea populară cuvântul se ocolește din superstiție și se înlocuiește cu nume ocolite: necuratul, ucigă-l-crucea, aghiuță, michiduță.
Expresii și locuțiuni
- A se teme ca dracul de tămâiea se teme foarte tare de ceva.
- Și-a băgat dracul coadas-a stricat ceva care mergea bine.
- A trage pe dracul de coadăa o duce foarte greu, a fi sărac.
- A face pe dracul în patrua face tot ce se poate, orice efort.
- E tot un drace totuna, e același lucru.
Etimologie
Din latinescul draco („șarpe, balaur”). În creștinism, balaurul a ajuns chipul răului, iar cuvântul a alunecat de la animal la duhul rău.