Înțelesuri
- 1
Activitatea prin care un stat își apără interesele în relațiile cu alte state, prin reprezentanții săi.
„Diplomația a rezolvat conflictul fără arme.”
- 2
Meseria sau cariera de diplomat; ansamblul diplomaților unei țări.
„Fratele ei visează la o carieră în diplomație.”
- 3
(Fig.) Felul abil și delicat de a ajunge la un scop sau de a evita un conflict.
„Le-a vorbit cu diplomație ca să nu-i jignească.”
Antonime
Cum se folosește
Se desparte di-plo-ma-ți-e; articulat: diplomația; genitiv-dativ: diplomației.
Forme flexionare
- articulat
- diplomația
- genitiv-dativ articulat
- diplomației
- plural
- diplomații
- plural articulat
- diplomațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (diplomatie).