Înțelesuri
- 1
Care ține de diplomație sau de diplomați.
„Cei doi șefi de stat au avut o întâlnire diplomatică.”
- 2
(Figurat) Care evită cu dibăcie conflictele, mai ales în vorbă.
„A dat un răspuns diplomatic, ca să nu jignească pe nimeni.”
- 3
(Rar) Care ține de diplomele și documentele oficiale vechi.
„Ediția diplomatică a hrisovului păstrează textul întocmai.”
- 4
(Substantiv feminin) Știință auxiliară a istoriei, care studiază actele oficiale vechi și verifică dacă sunt autentice.
„Diplomatica verifică autenticitatea hrisoavelor.”
Sinonime
Forme flexionare
- masculin plural
- diplomatici
- feminin
- diplomatică
- feminin plural
- diplomatice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza diplomatique și din latinescul diplomaticus.