Înțeles
Care ține de dimensiuni, care arată mărimea, lungimea, lățimea sau înălțimea unui lucru.
„Inginerul a verificat toleranțele dimensionale ale pieselor.”
Cum se folosește
Se desparte -si-o-. Forme: dimensională, dimensionali, dimensionale. Apare mai ales în compuse: bidimensional, tridimensional.
Forme flexionare
- masculin plural
- dimensionali
- feminin
- dimensională
- feminin plural
- dimensionale
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din germană (dimensional) și din franceză (dimensionnel).