Înțelesuri
- 1
Trăsură mare, acoperită, care ducea odinioară călători și poștă pe drumuri lungi.
„Diligența oprea la fiecare han de pe drum.”
- 2
(Livresc) Sârguință, grijă, promptitudine.
„Avocatul s-a ocupat de caz cu toată diligența.”
Sinonime
- poștalion
- sârguință
- zel
- conștiinciozitate
Antonime
- neglijență
- delăsare
Cum se folosește
Pluralul e „diligențe”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- diligenței
- plural
- diligențe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza diligence; cu sensul de sârguință, și din latinescul diligentia.