Înțelesuri
- 1
Dispozitiv sau substanță care pornește explozia unei încărcături explozive.
„Artificierul a scos detonatorul înainte de a muta pachetul.”
- 2
Exploziv mic, care prin explozia lui provoacă o undă de șoc și pornește explozia unei încărcături mai mari.
„Artificierii au așezat detonatorul în capătul încărcăturii.”
Cum se folosește
Plural: detonatoare.
Forme flexionare
- plural
- detonatoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (détonateur).