Înțelesuri
- 1
Semn făcut prin tăiere sau crestare; tăietură.
„Pe băț avea o crestătură pentru fiecare zi.”
- 2
(La plural) Procedeu popular de împodobire a lemnului prin scrijelare sau cioplire.
„Stâlpii casei sunt acoperiți cu crestături.”
Cum se folosește
Plural: crestături.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- crestăturii
- plural
- crestături
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a cresta, cu sufixul -ătură.