Înțelesuri
- 1
Animal sau plantă născută din împerecherea a două rase sau soiuri diferite; mai ales câine fără rasă.
„Câinele nostru e o corcitură, dar e cel mai cuminte din cartier.”
- 2
(Figurat, depreciativ) Amestec nereușit de lucruri care nu se potrivesc.
„Clădirea e o corcitură între stilul gotic și cel de bloc.”
Cum se folosește
Pluralul e „corcituri”. Spus despre oameni, e jignitor.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- corciturii
- plural
- corcituri
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „a (se) corci” și sufixul -tură.