Înțelesuri
- 1
A trăi alături de cineva, în același loc, în aceeași casă sau în aceeași țară.
„Românii și maghiarii conviețuiesc de secole în Transilvania.”
- 2
(Drept) A locui ca un cuplu, fără să fie căsătoriți; a coabita.
„Au conviețuit doi ani înainte de nuntă.”
Sinonime
- a coabita
- a conlocui
- a viețui
Cum se folosește
Prezentul: eu conviețuiesc, el conviețuiește; conjunctiv: să conviețuiască. Se desparte -vie-. „A conviețui împreună” e pleonasm.
Atenție la scriere
- „A conviețui împreună”, „a coexista împreună”: pleonasme — „A conviețui” înseamnă a trăi împreună cu cineva. „A conviețui împreună” spune de două ori „împreună”; ajunge „a conviețui” sau „a conviețui cu”. La fel, „a coexista” înseamnă deja a exista împreună.
Forme flexionare
- indicativ prezent pers. 1 singular și pers. a 3-a plural
- conviețuiesc
- indicativ prezent pers. a 3-a singular
- conviețuiește
- imperfect pers. 1 singular
- conviețuiam
- conjunctiv prezent pers. 1 singular
- să conviețuiesc
- conjunctiv prezent pers. a 3-a singular
- să conviețuiască
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Format din „con-” și „a viețui”, după latinescul convivere.