Înțelesuri
- 1
Piesă care face legătura dintre două fire, cabluri sau aparate.
„Încărcătorul nu se potrivea, pentru că telefonul avea alt conector.”
- 2
(Ca adjectiv) Care leagă, care unește două lucruri.
„Firul conector s-a desprins de pe placă.”
- 3
(Logică, ca substantiv masculin) Cuvânt care leagă propoziții într-un enunț, precum „și”, „sau”, „dacă… atunci”; operator logic.
„În logică, „sau” funcționează ca un conector între două propoziții.”
Cum se folosește
Ca piesă: neutru, plural conectoare. Ca operator logic: masculin, plural conectori. Adjectivul: conectoare (feminin).
Forme flexionare
- plural
- conectoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (connecteur).