Înțeles
Care provoacă durere sau suferință mare, fizică ori sufletească.
„Așteptarea rezultatelor a fost chinuitoare.”
Antonime
Cum se folosește
Se desparte chi-nu-i-tor; feminin: chinuitoare; plural: chinuitori, chinuitoare.
Forme flexionare
- masculin plural
- chinuitori
- feminin singular și plural
- chinuitoare
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
De la a chinui, cu sufixul -tor.