Înțelesuri
- 1
Boală a dinților sau a oaselor, care roade țesutul și lasă o cavitate.
„Dentistul a găsit o carie la măsea.”
- 2
Cusur de suprafață la piesele turnate, ca niște șanțuri cu margini zimțate.
„Piesa turnată avea o carie vizibilă.”
Cum se folosește
Plural: carii.
Forme flexionare
- articulat
- caria
- genitiv-dativ articulat
- cariei
- plural
- carii
- plural articulat
- cariile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (carie) și din latină (caries).