Înțelesuri
- 1
Vas de sticlă cu gât înalt și fund rotunjit, din care se toarnă vin sau apă la masă.
„Pe masă stătea o carafă cu apă rece.”
- 2
Conținutul unei astfel de sticle.
„Au băut împreună o carafă de vin.”
Cum se folosește
Plural: carafe. Variantă: garafă.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- carafei
- plural
- carafe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din neogreacă (karáfa), franceză (carafe) și din italiană (caraffa).