Înțelesuri
- 1
Mică piesă de metal sau de plastic cu care se prind hârtiile, părul sau o haină.
„Și-a prins părul cu o agrafă.”
- 2
(Medicină) Mică piesă de metal care ține închise marginile unei răni.
„Medicul i-a scos agrafele după o săptămână.”
- 3
(Construcții) Piesă de metal care leagă blocurile de piatră sau prinde zidăria.
„Blocurile de marmură sunt prinse între ele cu agrafe.”
- 4
(Arhitectură) Ornament în formă de consolă, la mijlocul unui arc.
„Deasupra ușii, arcul are o agrafă sculptată.”
Sinonime
- clamă
- capsă
Cum se folosește
Pluralul e „agrafe”.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- agrafei
- plural
- agrafe
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceza agrafe și germana Agraffe.