Înțelesuri
- 1
Fiecare dintre cele două părți în care un plan taie o sferă.
„La geometrie am învățat aria calotei sferice.”
- 2
Acoperiș boltit al cărui interior, văzut în secțiune, desenează un semicerc.
„Biserica are o calotă mare, pictată în interior.”
- 3
Piesă metalică în formă de calotă care protejează sau etanșează o parte dintr-o mașină.
„Mecanicul a schimbat calota cutiei de viteze.”
- 4
Partea de sus a unei pălării, care acoperă capul și e înconjurată de borul pălăriei.
„Calota pălăriei era din pâslă.”
- 5
Tichie mică, care acoperă doar creștetul capului.
„Preotul purta o calotă neagră.”
Cum se folosește
Plural: calote.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- calotei
- plural
- calote
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (calotte).