Înțeles
Animal rozător de munte, cu corpul scurt și gros și cu blana cenușie, care doarme toată iarna în vizuină.
„Marmotele fluierau ascuțit când ne apropiam de vizuinile lor.”
Cum se folosește
Genitiv-dativ: marmotei; plural: marmote.
Expresii și locuțiuni
- a dormi ca o marmotăA dormi mult și adânc.
Forme flexionare
- genitiv-dativ articulat
- marmotei
- plural
- marmote
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (marmotte) și din italiană (marmotta).