Înțelesuri
- 1
Care ține de Bizanț sau de Imperiul Bizantin.
„Biserica păstrează fresce în stil bizantin.”
- 2
(Ca substantiv) Locuitor al Bizanțului sau al Imperiului Bizantin.
„Bizantinii au rezistat secole întregi la porțile Constantinopolului.”
- 3
(Figurat) Intrigant, plin de calcule ascunse; perfid.
„Politica lor bizantină i-a obosit pe toți.”
Cum se folosește
Feminin: bizantină; plural: bizantini, bizantine. „Imperiul Bizantin” se scrie cu literă mare.
Forme flexionare
- masculin plural
- bizantini
- masculin plural
- bizantine
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (byzantin) și din latină (byzantinus).