Înțelesuri
- 1
Dispozitiv metalic format din două piese articulate, care leagă o ușă sau o fereastră de un cadru și o lasă să se rotească.
„Balamalele ușii scârțâiau.”
- 2
(Fig., familiar, la plural) Încheieturi, articulații ale corpului.
„Îl dureau balamalele după drum.”
Sinonime
- șarnieră
- țâțână
- articulație
Cum se folosește
Plural: balamale.
Expresii și locuțiuni
- a i se muia balamalelea slăbi, fie de bătrânețe, fie de oboseală, fie de frică.
- a-i tremura balamalelea se teme.
Forme flexionare
- articulat
- balamaua
- genitiv-dativ articulat
- balamalei
- plural
- balamale
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din turcă (bağlama).