Înțelesuri
- 1
(Anatomie) Mică prelungire a intestinului gros, în partea dreaptă de jos a abdomenului, care se poate inflama.
„I-au scos apendicele chiar în noaptea în care a ajuns la spital.”
- 2
Parte secundară care continuă sau completează un lucru; prelungire.
„Clădirea nouă e un apendice al vechiului spital.”
- 3
Adaos la sfârșitul unei cărți sau al unei lucrări; anexă.
„Tabelele cu date sunt puse în apendicele lucrării.”
Cum se folosește
Articulat: apendicele. DOOM 3 desparte două cuvinte: cu sensul de adaos e neutru (plural: apendice), iar în anatomie e masculin (plural: apendici).
Atenție la scriere
- Apendicită, nu „apandicită” — Boala se numește „apendicită”, cu „e”, la fel ca organul: „apendice”. Nu „apandicită”, „apandice”.
Forme flexionare
- plural
- apendice
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză (appendice) și din latină (appendix).