Înțelesuri
- 1
Lucru care iese din normalitate și nu mai are logică.
„Ce spui tu e o aberație.”
- 2
(Fizică) Defect al unui sistem optic, care produce imagini neclare.
„Lentila ieftină avea aberații cromatice.”
Sinonime
Antonime
Cum se folosește
Plural: aberații.
Forme flexionare
- articulat
- aberația
- genitiv-dativ articulat
- aberației
- plural
- aberații
- plural articulat
- aberațiile
După DOOM 3 (Dicționarul ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a III-a).
Etimologie
Din franceză și din latină (aberratio).